Roman de ficțiune realistă

Salutare, 

Văd dublu zilele astea și sunt foarte obosită. 

Am scris non-stop vreme de nici nu știu cât. Nimeni nu ar crede dacă aș spune, așa că nu spun. Zic că nu știu. E mai sigur. 

Romanul de ficțiune (realistă) „O viață în cuvinte” este terminat. 

Redactat de mai multe ori, însă nu profesional. 

Contrar stilului meu independent de a publica pe cont propriu... ha, ha. Habar nu am ce zic, în fine, l-am trimis unor edituri tradiționale. 

Am avut nevoie de mult curaj și efortul m-a sleit. 

Nu e munca care mă obosește, nu adunarea materialului, formatarea și scrierea unei sinopsis (uitasem că am scris una super pe blog, mult mai bună decât aceea pe care am trimis-o), ci adunarea curajului. 

Pe ăsta nu-l găsești ușor când ești ca mine. 

Cum? 

Cum sunt?!  

Ha. Nu mă cunoști, de aia întrebi. 

Tot ce pot să spun este că nu vrei să afli. Nu cu adevărat. Știu că întrebi pentru un prieten, dar, spune-i să...  lase. 

Glumesc, bre. 

De unde să mă cunoști tu? 

Eu numai când scriu cine sunt. 

Cine? 

Cristina Gherghel. 

Știai. 

I am that, I am. 

Suntem milioane de scriitori... să-ți vină rândul să fii publicat cu o editură tradițională este... hmmm. Este ceea ce este. 

Știu că editurile schimbă titlul, printre altele. Ar fi păcat. Dar nu fac mofturi. 

Oricum, am mai multe. Vreo 10 minim. 

Nicăieri n-am amintit că se menționează și comunismul, blestemele de mamă și chiar ceva comedie macabră. 

Bă', dacă eu nu zic chestiile astea, dacă eu le ignor... 

Of. 

Ce? 

Nimic. 

Morala acestui roman de ficțiune realistă este că nu trebuie să faci bine, dar trebuie neapărat să nu faci rău. 

În cuvintele Evei, a protagonistei adică: 

Morala mea nu este obligatoriu să faci bine, ci să nu faci rău. 

Chiar cred că merită atenția unei edituri? 

Absolut. 

75% din timp. 

În restul timpului, stima de sine coboară la -100 din maxim 100 și zic că-i o porcărie astronomică. 

Și asta cred că ar spune unii cititori. Bine, ar fi fifty-fifty. Iluzii. 

Câteodată, când sunt drogată de oboseală și paralizată de frig, sunt convinsă că-i o capodoperă. Dar nu acum. 

În ce procent și categorie intră asta? 

Oboseala și frigul? 

98%. 

Capodopera? 

În niciunul și niciuna.  

Sclipiri. 

E un roman mult mai bun decât multe altele și la fel de prost ca multe (altele). O capodoperă și o porcărie astronomică în același timp. 

Fifty-fifty. Am zis asta, știu. 50% 

Când va fi publicată capodopera asta? 

Într-o zi. 

De cine? 

De cineva. 

Sigur? 

100% 

Romanul de ficțiune realistă, cum am spus, este o capodoperă literară și o porcărie astronomică în același timp. 

Poate adevărul este undeva la mijloc. 

Dar... asta nu contrazice ce-am scris mai devreme? 

Absolut. 

Paradoxul Evei. 

⭐⭐⭐⭐⭐

Îți mulțumesc din suflet dacă mi-ai recenzat pozitiv cărțile. 

Știu că ai fost mai mult decât generos/generoasă. 

Sunt conștientă de faptul ai închis ochii în fața erorilor de exprimare (și altele). 

Recunoștința mea este infinită. 

💞💛💙

Dacă apreciezi ceea ce fac, consideră să te înscrii la canalul meu pe YouTube, să apeși pe îmi place la videourile mele, să le împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să îți citesc părerile pozitive. 

💯Legea recompensei 

Comentatorii care împart fericire au foarte multe șanse să citească gratis cărțile mele de auto-ajutor și pentru dezvoltare personală. 

Dar și romanele. 

Aici ai titlurile noilor mele (apasă, vei fi condus/ă pe Google Play) cărți semnate cu Cristina Gherghel. 

Credit fotografii

Unele sunt de pe Pixabay, altele (precum cea de mai jos) de pe PngTree. 

Succesul tău să nu depindă niciodată de falimentul altora.